Mara și Mirela erau două surori foarte iubite de părinți.Ele locuiau într-un sat mic din Transilvania.Zilele lor se petreceau în lucru și în joacă cuminți.Mara era mai mare și mai înțeleaptă, iar Mirela era mai mică și mai voioasă.Una dată, tatăl lor le-a povestit o basmă despre Prâslea și feciorul împăratului.Fetele ascultară cu atenție și-și doreau să fie tot așa de curajoase.Într-o vară, pe vremea secerișului, ele s-au aventurat în pădurea din lângă sat ca să culeagă bobite.Acolo, sub umbra unui stejar vechi, au găsit o lăzuie mică, și iată, era plină de bani de aur.La început se-nfricoșară, dar apoi au hotărât să-l ducă la părinții lor.Tatăl le-a zis că aceea era o cadou de la blestem, și că trebuie să o păstreze în secret.Fetele au promis și au ascuns mica lăzuie sub podeaua casei.Și de atunci, bogăția le-a ușurat viața, dar ele nu s-au-mborât și au rămas credincioase și bune cu toții.